A fost odată, o scoică de râu, care stătea tolănită pe mal, cu valvele deschise, la soare. Văzând-o, o becaţână se apropie tiptil şi, cât ai clipi din ochi, prinse cu ciocu-i lung şi ascuţit, carnea scoicii. Aceasta îşi închise imediat valvele, strângând din toate puterile, ciocul becaţânei. Pasărea, speriată, vru să-şi scoată ciocul din strânsoare, aruncând şi trântind cât îi stătea în putinţă, dar degeaba.
În perioada Primăverii şi Toamnei din istoria Chinei, regele Ling Gong din statul Qi, avea la un moment dat,o pasiune destul de ciudată. Îi plăcea să vadă femeile umblând îmbrăcate ca bărbaţii. În scurt timp, aceasta a devenit o modă în tot regatul.
De mult, tare demult, într-un codru trăiau o mulţime de animale. Într-o bună zi, Zeul muntelui le făgîădui animalelor că dacă cineva dintre ele nu este mulţumit de figura lui, el îl va ajuta să devină plăcut la înfăţiare.
Într-o zi, Zhang San în timp ce îşi săpa palma lui de pământ, a dat peste un ulcior. Dar nu un ulcior oarecare, vezi bine, şi unul care avea un capac pe care se puteau desluşi patru semne. Şi încă cesemne: Trei sute de arginţi!
A fost odată, câţiva oameni care stăteau la taifas, abordând tot felul de probleme. La un moment dat, venind vorbă de distanţa dintre cer şi pământ, fiecare dintre ei îşi susţinea părerea, care este de altfel deosebit de controversată, nici unul nu vroia să cedeze.
Într-o noapte întunecată şi cu viscol puternic, crengile unui copac, încremenite de frig, se tânguiau de soarta lor.
Într-o zi pe vremea când Wudi din dinastia Han (206 î.e.n. - 220 e.n.) care cârmuia Marea Chină, veni la el cineva care-i aduce în dar un ulcior cu vin. Aducătorul îi zise că dacă aresă bea din acest vin, o să intre în lumea celor nemuritori.
Odată, pe când se întorcea de la câmp, un plugar întâlni pe drum un tigru fioros, care se năpusti asupra sa, gata, gata să-l înşface. Ţăranului îi pieri piuitul de frică. Se dădu câţiva paşi înapoi şi prinse să se roage de tigru: - Nu mă mânca, tigrule!
Se spune că în istoria Chinei, spre secolul al VI-lea, e.n. era un pictor pe nume Zhang Sengyou, foarte cunoscut prin dragonii pe care-i făcea.
În perioada dinastiei Song (960 – 1279), din istoria Chinei, era un magistrat de ţinut pe numele Tian Deng.
Kong Zi, sau Confucius după cum îi spun europenii, era un înţelept, dar modest. Dacă se întâmpla să nu ştie vreun lucru, nu se sfia să-i întrebe pe alţii, oricine ar fi fost.
Lian Po a fost un strateg cunoscut al statului Zhao din epoca Statelor Combatante din China, din secolul 3 înaintea erei noastre. El se bucura de o poziţie foarte importantă în statul Zhao pentru că săvârşise multe fapte merituoase.
În China există un proverb care sună aşa "Cine face rău altora, se pedepseşte singur". Acest proverb seamănă foarte mult cu proverbul românesc "Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea". Vă prezentăm acum povestea acestui proverb chinezesc.
Filozoful Confucius, care a trăit în secolul 6 înaintea erei noastre a fost unul dintre marii ideologi şi educatori din istoria Chinei. Şcoala confucianistă a devenit ulterior cea mai importantă parte componentă a culturii chineze.
Între secolele 5 şi 3 înaintea erei noastre a fost Epoca Statelor Combatante din China. Atunci, câteva zeci de principate duceau războaie în lanţ pentru acapararea teritoriilor. În vârtejul războaielor s-au remarcat numeroşi ideologi şi strategi talentaţi, dintre care îl amintim pe Sun Bin din statul Qi, un strateg cunoscut în istoria Chinei.
La începutul secolului al IV-lea e.n., în urma destrămării puterii centralizate, pe teritoriul de astăzi al Chinei au apărut două state. În sud, Jin de Est, cu capitala la Jiankang (azi, Nanjing), iar în nord, Qianqin, cu capitala la Chang’an (azi, Xi’an).
În preajma secolului al II-lea e.n., pe teritoriul Chinei de astăzi erau trei state principale, Wei, Shu şi Wu, aflate în permanenţă în conflicte militare. Zhuge Liang era comandantul-şef al armatei statului Shu.
În cronologia războaielor din istoria Chinei, nici una dintre bătălii nu a fost atât de faimoasă ca cea de la Chibi.
Un proverb chinezesc spune: „Un grup de lei condus de o oaie nu poate învinge o turmă de oi condusă de un leu.” Aceste cuvinte demonstrează rolul important jucat de comandant în timpul războiului.
În anul 206 î.e.n., se stingea imperiul Qin, primul stat unificat din perioada feudală a Chinei. Două armate puternice din acea vreme, una condusă de Xiang Yu din ţinutul Chu de Vest şi cealaltă de Liu Bang, suveran al statului Han, au purtat un război de aproape cinci ani pentru puterea întregii ţări. În aceste lupte, generalul Han Xin al statului Han şi-a demonstrate capacitatea de comandant militar excepţional.