Anul acesta se împlinesc 60 de ani de la fondarea Regiunii Autonome Xizang (Tibet). Guvernul central a trimis o delegație în regiune pentru a sărbători împreună cu locuitorii acel moment important. Tibetul, care a fost cândva sub opresiunea sistemului întunecat al iobăgiei feudale și a sistemului teocratic, a traversat schimbări radicale. Aviația civilă, calea ferată de mare viteză și autostrăzile au ajuns la Lhasa și au fost făcute realizări remarcabile în dezvoltarea economică și socială. Tibetul avansează pe drumul modernizării în stil chinezesc.

De la lansarea programului de „asistență medicală în grup” pentru Xizang (Tibet) în 2015, în decursul a zece ani, peste 2.000 de specialiști din 203 spitale din provinciile care oferă asistență au fost trimiși pe platou. Programul, nu doar că a îmbunătățit nivelul actului medical în  Xizang, dar a și adus beneficii tangibile sănătății populației de aici. Prin eforturile comune depuse de medicii care oferă asistență și de personalul medical local, Xizang a construit un sistem complet de servicii care acoperă screening, diagnostic, tratament și urmărire după tratament, iar rata de tratament în unitățile medicale la nivel de prefectură a crescut la peste 80%.

Pe malul Râului Nyang Chu, într-un sat tibetan situat la atitudinea de 3.860 metri de pe Podișul Qinghai-Xizang, localnicul Tsewang polenizează puieți de pepene în sera lui. El spune că, în trecut, abia își putea asigura cele necesare traiului doar din pășunatul vitelor, dar acum o singură seră îi aduce pe an peste 20.000 de yuani. Această seră ilustrează transformarea lui Tsewang, de la păstor la un țăran și dezvoltarea agriculturii modernizate pe podiș. Dezvoltarea zonei se datorează unui număr de oameni care au venit în Regiunea Autonomă Xizang (Tibet) să asiste la dezvoltarea acesteia. Unele sate din județele Banam, Gyangze și Shigatse trăiau din cultivarea orzului de podiș, erau chiar numite „Depozitul de cereale al Xizang-ului”. Dar legumele, în aceste zone, erau foarte puține, cele mai căutate fiind ridichile, cartofii și varza chinezească. În mai 1995, un prim număr de angajați oficiali trimiși din provinciile mai dezvoltate în Xizang au fost informați de situație și au decis

Orașul Lhasa este plin de culori vibrante. În paralel cu frumusețea construcțiilor vechi, turiștii străbat străzile și aleile, făcând fotografii de călătorie. Lhasa are o populație de sub un milion de locuitori, dar găzduiește sute de cafenele, care combină, în mod creativ, ingredientele locale cu cafeaua. De exemplu, folosesc ingrediente precum zaț de lapte de iak, untul clarificat (untul ghee) și floricele de secară, creând astfel „cafeaua cu specific tibetan”. Turiștii aflați în vizită, nu numai că se bucură de peisaje naturale superbe și de un fond cultural profund, dar și experimentează vitalitatea modernă și dezvoltarea urbană prin aceste noi moduri de a explora regiunea.

Rap tibetan în diverse teatre din Beijing. Clădirile antice din Lhasa expuse în expoziții de artă moderne. Cultura tradițională tibetană este integrată, azi, în viața modernă, într-o formă inedită și atrage atenția multor tineri. Drama „Hello, Tibet!”, realizată cu participarea tinerilor născuți după anii 1990 și 2000 prezintă opere tibetane și cântece populare tibetane într-un mod familiar publicului, atrăgând tot mai mulți spectatori. În același timp, multe clădiri istorice din orașul vechi Lhasa au fost renovate și transformate în spații culturale publice, contribuind astfel la promovarea culturii tibetane către o lume mai largă.

Pe baza moștenirii tradiționale, artistul tibetan Tsetan Gurmey a creat un stil propriu, denumit „pictură în culori intense pe pânză”, care combină tehnicile tradiționale de thangka, pictura chineză realistă în stil gongbi și pictura în ulei. Stilul său se remarcă prin delicatețe și profunzime, iar lucrările sale au fost expuse în țări precum Franța și Germania, unde au stârnit un puternic ecou în rândul publicului și criticilor de artă.