L-a opta lună e toamnă târzie, vântul urlă a jele, Şi smulge trei straturi de paie din acoperişul colibei mele. Paiele trec în zbor peste fluviu, pe câmpie căzând agale, Unele sus se-agaţă pe vârf de arbori cu ramuri goale, Altele jos plutesc pe iazuri ori cad pe fâneţe.
Într-a treia zi a celei de-a treia luni* ceruri-s luminoase, La Chang’an, pe malul apei** vin multe femei frumoase. Distinse, cu faţa-mbujorată, virtuoase şi pline de candoare, Pielea lor e delicată, înfăţişarea lor, graţioasă şi-atrăgătoare.
Carele huruind, caii nechezând cu jale, Recruţii mărşăluiesc, purtând arc şi săgeţi la şale. Părinţii, nevestele şi copiii-i conduc mergând dinainte, Podul Xianyang se pierde-n praful plutind înainte.
A fost odată doamna Gongsun, o artistă delicată, Care cu dansul sabiei a mişcat lumea toată. O mulţime de oameni o priveau cu uimire, Cerul şi pământul se răscoleau întruna în dănţuire.
În faţa templului lui Kong Ming un bătrân chiparos stă încă, Lemnu-i tare ca bronzul şi rădăcina-i ca o stâncă. Trunchiul gros are coajă albă şi lunecoasă, Spre cer se-nalţă verdeaţa sa întunecoasă.
Azi de dor de Yueyang mă simt întristat, Mi-aş lua zborul către tine, dar am căzut bolnav la pat. Apele toamnei mă separă de tine, prieten iubit, Îţi scalzi picioarele în lacul Dongting, privind orizontul nemărginit.
Te-am condus departe, de-aici pleci în zare, Geaba ne priveşte muntele cu verde cunună. Când vom putea ridica din nou pahare? Aseara umblam cu tine alături sub lună.
Toamna la fântână tremur-a platanului rece umbră, Înnoptez singur pe malul apei sub o lumină sumbră. Toată noaptea cornul sună cu glas tânguios. Cine vede luna lucind în mijlocul cerului duios?
Cum să descriu muntele Tai din faţă? Qi şi Lu se scaldă în mare de verdeaţă, Natura l-a-nzestrat c-o frumuseţe divină, Versanţii săi se-mpart în umbră şi lumină.
La margine de cer se ridic-un vânt răcoritor,</br> Ce-are de gând să zică amicu-mi rătăcitor?</br> Când gâşte sălbatice mi-or aduce veşti prin nori?</br> Toamna fluvii şi lacuri se-umflă de ploi deseori.
Flori stau în umbra zidului în amurgul blând,</br> Păsări cântă spre cuiburi în zbor alunecând.</br> Stele-n tremur bat case sute de mii,</br> Luna urc-ale cerului nouă tării.
Împărţirea ţării în trei regate s-a realizat*,</br> Strategia sa de opt formaţii celebritate i-a câştigat.</br> Fluviul curge şi stăvilarul de piatră stă neclintit,</br> Păcat că n-a putut anexa regatul Wu de Răsărit.</br>
Regele Shu ajunse la Trei Trecători pentru a cuceri Wu de Răsărit.</br> A locuit tot în Palatul Păcii Eterne în anu-n care-a murit.</br> Îmi închipui flamurile verzi şerpuind pe muntele singuratic,</br> Nu mai e sala de jad în templu pe câmp sălbatic.
Până la Poarta Spinilor apele străbat munţi şi vâlcele,</br> Mai-e satul în care doamna Ming* s-a născut, ruptă din stele.</br> Părăsind palatul Han, a intrat în nordicul pustiu din zare;</br> A rămas acum numai un mormânt verde sub cerul de înserare.
Când frunze cad, tristeţea lui Song Yu* o-nţeleg mai bine.</br> Stilul său elegant rămâne exemplu de urmat pentru mine.</br> Privind îndărăt o mie de toamne, nu-mi pot reţine lacrimile nesfârşite,</br> Amândoi lăsaţi-n părăsire, suntem în vremi nenorocite.
Pribegind în est şi-n nord am alergat prin praf şi vânt,</br> Hoinărind în sud şi-n vest am plutit între cer şi pământ.</br> În foişorul de la trecătoare am petrecut ani amari,</br> În strai tribal am trăit pe munte sub nori fugari.
Gâşte sălbatice-n luna zecea spre sud zboară.</br> De-aici se-ntorc în zburarea lor solitară.</br> Drumul meu de călător capăt n-are,</br> Când mi-o fi ziua de-nturnare?
Doi granguri galbeni cântă printre sălcii verzi,mlădii. </br> Un şir d-egrete albe se ridică spre albastrele tării.</br> Fereastra înrămează piscul de-apus veşnic de nea troienit,</br> În faţa uşii stau ancorate bărci din regatul Wu de Răsărit.
Din înaltul foişor privesc flori cu întristare, </br> N-am chef s-admir floarea, ţara mi-e-n suferinţe amare.</br> Peste Râul Brocartului* coboară din cer primăvara lină,</br> Din totdeauna se schimbă lumea cum norii peste colină.
În Oraşul Brocartului fluiere răsună până-n zori,</br> Sunet pătrunde jumate-n vânt pe ape, jumate-n nori.</br> Numa-n cer ar trebui să vibreze un astfel de cânt,</br> De câte ori pot să-l audă oameni pe pământ?